Universitatea Princeton a decis înlăturarea numelui lui Woodrow Wilson de pe una din clădirile din campus, pe motiv de rasism. Gestul este cu atât mai surprinzător cu cât Wilson a câştigat faimă naţională prin perfomanțele realizate în perioada în care conducea destinele universităţii, fiind artizanul unor însemnate reforme, de la extinderea campusului prin obţinerea de donaţii record, până la lărgirea bazei de candidaţi la admitere şi modernizarea programei scolare. Al 28-lea preşedinte american este unul din cei mai bine cotaţi, câştigând Primul Război Mondial, impunând Europei o Pax Americana şi marcând momentul în care Statele Unite au devenit o mare putere internaţională.
Grav este că măsura a fost luată de conducătorii instituţiei, adică de oameni cu carte, bani şi discernământ. Dacă decizii absurde sunt luate din rațiuni comerciale sau politice, la presiunea opiniei publice neavizate, cum este retragerea filmului Pe Aripile Vântului (ce ironie! Hattie McDaniel, interpreta lui Mammy, este primul actor de culoare care a câştigat un Oscar pentru performanţa din filmul care acum a fost retras pentru tratarea prea romanțată a sclaviei) sau dărâmarea de statui confederate de către politicieni locali obscuri în goană după încă un mandat, s-ar presupune ca măcar elita intelectuală să fie în stare să gestioneze mai aplicat isteria actuală.
Personajele istorice sunt de studiat şi interpretat prin raportare la vremurile în care au trăit. Istoria omenirii este plină de cele mai variate nedreptăţi, unele continuându-se şi în prezent. Nu putem aplica un canon contemporan la timpuri trecute. Cine se spăla zilnic în Evul Mediu era considerat nebun. Dacă te căsătoreai cu o persoană de culoare în urmă cu trei sute de ani, erai ostracizat de orice societate cu pretenţii de onorabilitate. În această logică, hai să dărâmăm şi statuile lui Washington şi ale lui Jefferson, ale primului pentru că avea sclavi, ale celui de-al doilea pentru că a şi trăit şi avut copii cu o sclavă!
La o sută de ani de la victoria comunismului în Rusia, asistăm la o íngrijorătoare deviere a discursului public către extrema stângă, de data aceasta la nivel planetar. Tragediile ultimului secol au fost cauzate de ideologiile comuniste şi fasciste, din care se pare că nu am învăţat suficient. Sau dacă am învăţat, am uitat prea repede. Marx spunea că istoria are tendinţa să se repete, prima oară ca tragedie, a doua oară ca farsă. Dacă tot nu suntem în stare să facem nimic, am putea la fel de bine să ne luăm popcorn şi să urmărim farsa!