În ianuarie 2012, la nici două luni de la momentul  când a fost ales premier, Mariano Rajoy a trimis un mesaj text unui prieten aflat într-o situatie dificilă.

“Luis, fii puternic! Facem tot ce putem”.

Luis era Luis Bárcenas, trezorierul Partidului Popular, confruntat în acea perioadă cu acuzaţii de spălare de bani şi evaziune fiscală, într-un dosar privind finanţarea ilegală a partidului.

Luis a fost puternic. Până săptămâna trecută, când a luat 33 de ani de închisoare. Mai mult, instanţa a considerat că Partidul Popular a beneficiat de pe urma tranzacţiilor, exprimându-şi rezervele faţă de credibilitatea mărturiei din proces a prim-ministrului.

Rajoy, cunoscut drept un supravieţuitor, a devenit de săptămâna trecută vulnerabil. Pentru prima dată în cariera sa politică, galicianul de 63 de ani a început să sângereze.

Mirosul de sânge a atras prădătorii. A doua zi după verdict, Pedro Sánchez, liderul Partidului Socialist (33% în Parlament, 20% în sondaje) a anunţat un “act de igienă democratică”: vot de neîncredere împotriva guvernului. Până aici, nimic ieşit din comun în mediteraneana politică spaniolă. Guvernul Rajoy nu are majoritate parlamentară încă din 2016, dar asta nu l-a împiedicat să relanseze economia şi să scoată ţara din criză.

Parlamentul spaniol are în componenţă nu mai puţin de 22 de partide politice. Câte ceva pentru fiecare: grupări anti-sistem, organizaţii teroriste (ETA), secesionişti catalani, naţionalişti de stânga. Există până şi o mişcare de independenţă a Insulelor Canare. Cu toate acestea, nu mai demult de săptămâna trecută a fost votat bugetul pe anul 2018, cu sprijinul Partidului Naţionalist Basc. Care, văzându-se cu sacii în căruţă (Ţara Bascilor a primit alocări bugetare masive), a întors armele în doar câteva zile, votul său fiind decisiv în căderea guvernului.

În rest, mergem înainte. Spre deosebire de Italia, Spania stă mult mai bine pe …partea economică. Sentimentul pro-european este pregnant în majoritatea spaniolilor, iar probabil că la anul în mai se va alege un nou Parlament, o dată cu alegerile europarlamentare.

Cât despre Mariano Rajoy, are toate şansele să intre în istorie prin acuzaţiile de corupţie şi prin maniera brutală de abordare a crizei independenţei catalane, decât prin modul în care a scos ţara din criză. Uneori, pur şi simplu ai ghinion şi nu-ţi iese.