Am terminat de citit biografia lui Charles de Gaulle scrisă de Don Cook. Personalitatea generalului francez este mult prea complexă pentru a putea fi sintetizată de o singură carte, cu atât mai puţin de câteva rânduri pe un blog obscur. Vă relatez totuşi două episoade ce mi s-au lipit de creier.

Un incident picant din orele dinaintea debarcării din Normandia – Ziua Z, 06 iunie 1944. De Gaulle, nemulţumit de rolul pe care aliaţii i l-au alocat în operaţiune, a interzis celor 170 de ofiţeri francezi ce urmau să însoţească trupele anglo-americane să se îmbarce spre Franţa. Mişcarea a generat stupoare şi dezgust din partea aliaţilor, determinând un Churchill puternic băut în noaptea târzie din 05 iunie să ordone deportarea generalului francez cu forţa. “Mi-l puneţi în lanţuri şi mi-l trimiteţi în Algeria”! Noroc că subordonaţii au tras de timp, debarcarea a decurs bine, iar tensiunile s-au estompat în zilele următoare.

Tot în orele dinaintea debarcării, a avut loc mai devreme o discuţie în vagon între liderii britanici şi cei francezi. Churchill a petrecut perioada într-un tren privat, dotat pentru conducerea ţarii şi a războiului şi garat într-o pădure din spatele cartierului general al lui Eisenhower din zona Southampton-ului. Un cadru teatral, pe gustul prim-ministrului britanic. Conform lui de Gaulle, în cadrul altui schimb de replici tensionat despre colaborarea francezilor cu anglo-americanii, Churchill a spus:

“Să nu te aştepţi ca Marea Britanie să facă opinie separată de Statele Unite. Mai ceva: ori de câte ori vom fi puşi să alegem între Europa şi oceanele lumii, vom alege oceanul. Oricând voi fi nevoit să aleg între tine şi Roosevelt, îl voi alege pe Roosevelt”.

Istorie romanţată, simple vorbe în clipe de cumpănă, prin care putem privi Brexitul şi într-o altă cheie.