120 de ani de talibanism

Personal

 

Dacă tot pleacă americanii din Afganistan iar săptămâna viitoare comemorăm douăzeci de ani de la Atentatele din 11 septembrie 2001, las şi eu aici câteva rânduri. Unul din subiectele de discuţie pe marginea retragerii pierdute de sub control din Afganistan ţine de discrepanţa între estimările serviciilor secrete privind capacitatea de luptă a trupelor guvernamentale şi dezastrul petrecut la faţa locului, când acestea nu au opus nicio rezistenţă. De multe ori însă, nu e nevoie de mari analize şi de date culese la firul ierbii, e suficient să ştii şi să înţelegi istoria.

Coincidenţa m-a găsit luptându-ma în aceste zile cu recenta biografie de o mie de pagini a lui Winston Churchill scrisă de Andrew Roberts. În epoca victoriană, pentru a face politică aveai nevoie de bani şi prestigiu. Cum familia îi scăpătase, tânărul Winston s-a apucat de scris, câştigând echivalentul a milioane de lire în banii zilelor noastre, şi s-a dus să lupte oriunde în lume Imperiul Britanic mai înăbuşea câte vreo revoltă. Anul 1897 îl găseşte la frontiera de nord-vest a Indiei, ca şi soldat-jurnalist în cadrul Expediţiei din Malakand, reprimând revolta triburilor paştune în zona actualei graniţe dintre Afganistan şi Pakistan.

 

Winston Churchill, tânăr soldat

În The Story of Malakand Field Force, Churchill descrie natura războiului din zonă, cu observaţii despre fundamentalismul islamic şi caracterul societăţii afgane. Pe lânga exuberanţa tinereţii celor 23 de ani, aroganţa imperială victoriană, criticile la adresa conducerii armatei şi generalizările de tip “e mai bine să faci ştirile, decât să le citeşti în ziare” sau “nimic în viaţă nu este mai intens deât să se tragă asupra ta şi să scapi”, cartea conţine pasaje cu relevanţă în zilele noastre:

” Se luptă trib cu trib. Braţul fiecărui bărbat este ridicat împotriva altcuiva, şi toţi sunt împreună contra străinului… o stare de tumult continuu a generat filosofia în care se pune preţ mic pe viaţă şi se merge la război cu nepăsare… Lipsa lor de respect faţă orice formă de lege sau autoritate este cauza frecventelor conflicte cu puterea britanică”. Despre talibi – precursorii talibanilor de astazi, afirmă, în traducerea mea aproximativă, că erau o” hoardă de rătăcitori ce trăiau pe cheltuiala oamenilor simpli… O rasă degradată, agresivi ca tigrii, la fel de periculoşi, dar lipsiţi de graţia acestora…”. Considera că “credinţa acestora într-o formă rigidă a Islamului ţine poporul captiv în superstiţii mizerabile, descătuşează furia intoleranţei… E de ajuns o clipă ca fructele muncii tihnite, iluzia prosperităţii şi chiar teama de moarte să se spulbere… Emotivii paştuni nu au puterea de a rezista, toate consideraţiile raţionale sunt uitate, pun mâna pe arme şi devin fanatici religioşi, la fel de periculoşi ca şi câinii turbaţi… Civilizaţia e confruntată cu mahomedanismul militant, forţele progresului se ciocnesc cu cele reacţionare. Religia sângelui şi a războiului faţă cu religia păcii. Din fericire, religia păcii este în general mai bine înarmată”.

Ca şi consecinţă a experienţelor din armată în care a văzut şi luptat cu fanatismul, Churchill a sesizat pericolul nazist cu ani buni înaintea celorlalţi. “Trebuie să vezi cu ochii tăi un lucru pentru a-l putea înţelege” spunea el. Cei trei predecesori ai săi în funcţia de prim-ministru nu au fost pe front şi au eşuat lamentabil în acţiunile lor de stopare a derapajelor europene din anii ’30.   

Se pare că George W. Bush nu a citit The Story of Malakand Field Force. Aşa cum Hitler nu a înţeles suficient din Campania din Rusia a lui Napoleon. “În cunoaşterea istoriei stă forţa marilor bărbaţi de stat” spune o altă vorbă a premierului britanic şi mă opresc aici, că altfel mai scriu trei pagini de citate.

 

1 thought on “120 de ani de talibanism”

  1. In acest context,cum să primim cu brațele deschise sutele de mii de emigranți din Afaganistan?Cine ne va garanta ca cei strecurați printe fugari nu sunt talibani?Ba chiar și din cei pașnici,când se vor ciocni de alte culturi și religii cum vor reacționa?Vor sari in barca islamiștilor fundamentaliști?Să stea la ei in țară,ca sunt peste 30 milioane,sa lupte cu talibanii daca vor un Afaganistan democratic,nu să cucerească Europa in care categoric nu se vor integra.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *