Timişoara va rămâne în carantină încă cel puţin şapte zile. Câteva observaţii după ultimele evenimente:
Dominic Fritz îmi face impresia că nu reuşeşte să intre în ritm şi, mai grav, că nu înţelege suficient de bine mentalitatea românească şi cultura organizaţională a aparatului bugetar. Dacă în alte vremuri n-ar fi atât de grav, acum este tragic, într-o pandemie dublată de criza de lichidităţi a Primăriei Timişoara şi a găurilor sale negre. Pozitionarea în favoarea carantinei ar face sens într-o societate disciplinată, cu respect faţă de legi, ordine şi conducători. Nu însă la români, lideri mondiali la forma fără fond, mari specialişti în a eluda orice normă, experţi în carantina la seral, ca toţi latinii, de altfel. Ăştia suntem, ţine de farmecul nostru. Dacă regele Carol I, suveran pe viaţă, a vrut să abdice şi că plece acasă după câţiva ani de Principate Române, nici nu vreau să mă gândesc la ce este în sufletul primarului Timişoarei, ales – vai! – pe doar patru ani.
La Alin Nica se vede experienţa politică. A ales să puncteze electoral poziţionându-se împotriva carantinei. A invocat şi spiritul Timişoarei, şi Revoluţia, şi dubla măsură în carantinare folosită de Guvern. Va pierde punându-şi Bucureştiul în cap, după ce l-a atacat direct. Va mai pierde şi prin deprecierea iremediabilă pe care PNL-ul o va resimţi după nişte ani de guvernare haotică în vremuri tulburi. Să nu uităm că alegerile locale se câştigă şi se pierd cu valul, iar în 2024 se prefigureză un tzunami.
Astea în timp ce noi, cetățenii, vom mima în continuare respectarea regulilor, cu declarații pe proprie răspundere la plezneală, cu adeverințe de serviciu măsluite, cu filtre în dorul lelii la ieşirea din localitate, într-un tango pasional cu virusul.
Deranjează, totuşi, imixtiunea conducerii de la Bucureşti în treburile noastre. Dubla măsură folosită pentru a ţine Bucureştiul în afara carantinei mă revoltă. Timişoara are o importanţă similară la nivel regional, oamenii sunt mai civilizaţi, nu poţi să ai viziuni diferite pentru Bucureşti şi Timişoara. Mai mult, înainte de orice, discutăm de nişte decizii politice, cu costurile de rigoare. În fiecare moment al pandemiei avem de de ales între numărul de morţi şi riscul unui faliment generalizat al economiei. Ţine de conducătorii unei comunităţi să stabilească exact cel mai bun raport între cele două, pentru că ei cunosc oamenii, ei resimt implicaţiile, ei răspund. Iar primirea unor ordine seci de la Bucureşti, în condiţiile în care întreaga situaţie are un grad înalt de relativitate, este un afront şi o palmă dată comunităţii locale. Aşa se alimentează comportamente secesioniste de tipul Republica Banat, “M-am săturat de România”, etc. Nu e locul şi momentul, dar o analiză la nivel doctrinar a Războiului Civil American ar arăta că motivul secesiunii şi a sutelor de mii de morţi nu a fost neapărat sclavia, ci drepturile statelor, ale comunităţilor locale, puse în pericol de o conducere centrală. Dar divaghez.
Ca să închidem într-o notă la fel de pesimistă, revin la ce am mai spus, că actuala coaliţie de guvernare va eşua la fel de jalnic ca şi Convenţia Democrată, atât naţional cât şi local. Agravant este că cei doi parteneri, PNL şi USR Plus se afla într-o competiţie pentru acelaşi electorat. Românii au o vorbă pentru o astfel de situaţie: Lucrul amestecat pute a …păcat!