De ce programul IMM Invest s-a născut mort

Personal

Nu, domnule Cîţu, nu pentru că site-ul este inutilizabil încă din prima clipă. Şi nici din cauza ridicolei acuzaţii de atac cibernetic. Pe cine ar putea interesa biata noastră economie? De parcă am reprezenta ceva la nivel global, în afară de furnizori de materii prime, forţă de muncă (încă ieftină) şi piaţă de desfacere.

Altundeva este problema. Sunteţi rupt de trista realitate de la firul ierbii şi nu înţelegeţi drama micilor întreprinzători. Să fim bine înţeleşi: spre deosebire de întreg partidul meu şi de majoritatea celor din partidul dumneavoastră, vă consider bine pregătit, iar prestaţia dvs. de ministru peste media Guvernului din care faceţi parte. Dar sferele înalte în care aţi activat în ultimii ani nu au legătură cu talpa economiei româneşti.

Să vă spun ce se întâmplă în acest moment. Speriaţi de ce ar putea să vină, numeroşi importatori şi furnizori nu mai livrează pe credit comercial. Plata cu banul jos este noua regulă. Mai mult, o parte din firme au intrat deja în incapacitate de plată, nu şi-au plătit taxele la stat, salariile, unii au şi intrat în incidenţă de plată, neonorându-şi biletele la ordin. Iar dumneavoastră îi trimiteţi acum să se împrumute la bănci.

Sistemul bancar românesc nu mai este cel de acum zece ani. Este în restructurare masivă, cu închideri de agenţii, tăieri de salarii, automatizarea proceselor. Duse sunt vremurile în care un director regional de bancă avea în competenţă acordarea de credite într-un plafon de 2-5 milioane de euro. În prezent, majoritatea documentaţiilor de credit sunt analizate în Centrale, la Bucureşti. Ai datorii la stat? Ai avut întârzieri la plata ratelor? Nu te credităm.

Iar dumneavoastră daţi zecile de mii de agenţi economici aflaţi pe marginea prăpastiei (da, sunt zeci de mii, site-ul s-a blocat pentru că toţi s-au îngesuit buluc) pe mâna băncilor, să le deschidă dosare de credite, să îi analizeze, să le ceară bugete de venituri şi cheltuieli si cash-flow pe trei ani, la final să nu le semneze contractul de credit până nu obţin certificat fiscal de la Finanţe, etc. Doar că nimeni nu va putea prelucra zeci de mii de dosare într-un timp util. Iar dacă banii nu ajung la firme în următoarea lună, va fi prea târziu. Pacientul este pe masa de operaţie şi pierde masiv sânge. Nu-l mai poţi resuscita când e mort.

În plus, măsurile luate prin OUG 42 sunt marginale şi fără efect. Practic, aţi pus la bătaie 781 milioane de lei pentru susţinerea dobânzilor şi comisioanelor pe anul acestea, aţi suplimentat plafoanele Fondului de Garantare pentru IMM-uri şi aţi redus co-garantarea de la 20 la 10 la sută. Ori, la agenţii economici nu plata dobânzilor e marea problemă. Ci accesul urgent la lichidităţi. Să poată să îşi aducă oamenii la muncă, să îşi achziţioneze materia primă, să îşi achite impozite la la stat. Iar aici, vor aştepta după bănci până la Paştele cailor.

Vremurile excepţionale impun măsuri excepţionale. Luaţi în calcul următorea propunere: Trezoreria va acorda credite directe pentru capital de lucru, în limita plafoanelor propuse de dvs. (de două ori cheltuielile cu salariile pe anul 2019 sau un sfert din cifra de afaceri pe acelasi an, pe un termen de 12-36 de luni, cu plata unei dobânzi rezonabile). Agenţii economici trimit electronic bilanţul şi cererea. Banii sunt puşi la dispoziţie în contul de Trezorerie, putând fi folosiţi pentru plata impozitelor, a salariilor şi a facturilor către furnizori. Administratorii şi asociaţii co-garantează aceste credite, alături de Fondul de Garantare pentru IMM-uri. Cât despre creditele de investiţii, aceste pot fi procesate de băncile comerciale în perioada următoare. Oricum, cine mai investeşte acum, când toate estimările duc spre o Mare Criză, comparabilă doar cu cea din 1929?

Apropo de Marea Criză. Preşedintele Herbert Hoover, o capacitate intelectuală şi un organizator de excepţie, este considerat unul din cei mai slabi preşedinţi americani, pentru că nu a intervenit în timp util în economie. Problema e complexă, principiile conservatorismului fiscal erau mult mai stricte pe atunci. A trebuit sa vină Roosevelt, după 4 ani de deşert, să dea drumul la New Deal şi să scoată ţara din criză (în paranteză fie spus, New-Deal-ul a avut limite serioase, pe termen lung au fost dezechilibre majore, care au schimbat modul de organizare a sistemului monetar, dar pe termen scurt economia americană a fost resuscitată).

Roosevelt e considerat în prezent unul din cei mai mari preşedinţi americani. Domnule Cîţu, fiţi ca Roosevelt!      

Kevin Carter – Fetița şi vulturul, premiul Pulitzer 1994

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *