Vine toamna, începe şcoala. În Franta, de anul acesta cu o noutate. Elevilor le este interzisă utilizarea telefoanelor mobile, nu doar în ore, ci şi în pauze. Se urmăreşte creşterea gradului de concentrare la clasă şi a interacţiunii sociale. Măsura este controversată, dar copiii par să se obişnuiască.

Digitalizarea vieţii este o realitate pe care nu o neagă nimeni. Impactul ei asupra relaţiilor interumane se va vedea în câteva decenii. Dinamica interacţiunii sociale s-a modificat drastic în ultimii zece ani, o data cu apariţia smartphone-urilor. Banalele conversaţii de complezenţă sunt înlocuite de persoane cu ochii în ecranul telefonelor mobile. Găsirea unui partener romantic se realizează tot mai mult prin intermediul Internetului. Dar dacă noi, ca adulţi, avem posibilitatea de a compara şi abilitatea de a discerne, copiii noştri nu beneficiază de aceste privilegii. Ei sunt cu ochii în ecrane de la cinci ani, ratând o însemnată parte a copilăriei, aşa cum am trait-o cu toţii de sute de ani. Poate n-ar fi rău să încetinim măcar acest proces de înstrăinare.

Ştiu că noi, în România, avem alte tipuri de probleme, dar într-un final, totul se rezumă la două lucruri mari şi simple. Educaţie şi muncă. Cu munca nu ne-am omorât niciodată. Zile libere continuă să apară în calendar de la an la an. Iar bruma de rigoare din educaţie cu care am ieşit din comunism s-a dus de mult. Poate interzicerea telefoanelor în şcoli ar fi un prim pas pentru reapropierea elevilor de copilărie şi de şcoală.