O dezbatere furtunoasă se poartă zilele acestea, la 200 de ani de la naşterea lui Karl Marx, cu privire la amprenta lăsată de teoriile sale asupra ultimului secol. Aceeaşi Europă care în urmă cu 30 de ani îi dărâma statuile, acum îi ridică altele, pe banii Chinei. Jean-Claude Junker a vizitat săptămâna trecută Trier-ul, locul de naştere al gânditorului, apărându-i într-un discurs controversat moştenirea.

În opinia lui Marx, scopul filosofei nu se rezuma strict la înţelegerea lumii, ci şi la îmbunătăţirea ei. Filosofia sa a schimbat lumea, dar în rău: peste 40% din populatia secolului XX a îndurat în numele comunismului privaţiuni, foamete, gulaguri, regimuri dictatoriale. Marx a considerat că materialismul dialectic îi va permite să înţeleagă prezentul şi să prevadă viitorul. Totuşi, nu a intuit două din cele mai importante tendinţe ale secolului XX: fascismul şi statul social. Mai mult, comunismul nu a răzbit în statele cu economiile cele mai avansate, conform teoriei sale. În zilele noastre până şi China, singurul regim cu o doctrină marxista – modificată, de altfel – este un dinamic jucător pe piaţa capitalistă.

Marx nu a excelat ca om de stiinţă. A fost în schimb un gânditor de talie, explicând progresul societăţii prin prisma forţelor economice, acestea incluzând pe lângă factorii de producţie şi relaţiile între proprietari şi muncitori. A fost şi un scriitor de excepţie – rămâne celebră observaţia sa că “istoria are tendinţa să se repete, prima oara ca tragedie, a doua oara ca farsă”. Teoriile sale au fost nu doar ştiinţifice, având valenţe religioase: capitalismul determină căderea omului din Paradis, proletariatul se mântuieşte ridicându-se împotriva exploatatorilor, construindu-şi utopia comunistă.

Nu prea aveai ce admira la Marx. Şi-a trăit viata pe banii lui Friedrich Engels. Era rasist, pronunţându-se virulent inclusiv împotriva propriului popor evreu. Şi-a lăsat menajera gravidă, iar copilul l-a dat spre adopţie. Totuşi, ideile sale sunt mai relevante astăzi decât în urmă cu câteva decenii. Actuala globalizare şi dezvoltarea economiei virtuale generează o versiune modernă a capitalismului, ce pare scapată de sub control.

Vedea capitalismul ca un sistem global – exact ce se intamplă în ultimii 30 de ani, odată cu desfiinţarea barierelor în faţa liberei circulaţii a factorilor de producţie (bunuri, capital, salariaţi) şi cu dezvoltarea economiilor ţărilor emergente. L-a considerat ca având o tendinţă monopolistă periculoasă, fapt confirmat în prezent, când viaţa comercială este marcată de globalizare si Internet. Mamuţii Internetului exercită o dominaţie nemaiîntâlnită din vremea marilor trusturi industriale de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Amazon controlează peste 40% din comerţul electronic. Facebook si Google incasează peste două treimi din veniturile generate de publicitatea pe internet. Google are o cotă de piaţă de 90% in căutările online.

Este de netăgăduit că logica secolului al XIX-lea credita revoluţia cu cel mai mare potenţial pentru a genera schimbarea. Cu toate acestea, ideile revoluţionare au prins doar în autocraţii înapoiate ca Rusia şi China. Restul lumii a preferat reforma în locul revoluţiei. Politicieni luminaţi au ştiut să permită clasei muncitoare accederea la masa decidenţilor politici. Tarele capitalismului sălbatic au fost corectate. Întrebarea este dacă, în contextul noilor provocări, clasa politică va fi la înălţimea celei de acum 150 de ani. Altfel, marile schimbări structurale ne vor lovi din nou, de data aceasta nu ca tragedie, ci ca farsă.